Inceputuri

    Cum spuneam si mai devreme, primele melodii pe care am incercat sa le invat au fost de Joe Satriani, dar am realizat, putin cam prea tarziu, ca trebuie mai intai sa invat lucrurile de baza. Un lucru la care insa nu am putut rezista a fost solo-ul din melodia Californication de Red Hot Chilli Peppers. E primul (si singurul) solo pe care l-am invatat. Am spus singurul pentru ca improvizez solourile, mi se pare mult mai usor si mai interesant, sa spun asa. Am invatat solo-ul asta pe acustica mea si am continuat sa il cant mult timp de atunci. Acum nu cred ca il mai stiu dar daca as citi din nou tabulatura probabil mi l-as reaminti. Deci am inceput sa invat acordurile pana la urma. Cum deja incepuse sa mi se intareasca pielea pe varfurile degetelor, mi-a fost mult mai usor sa formez un acord, fara sa ma plang de discomfort sau durere. Incet incet am invatat acordurile de baza, am facut progresii, dar invatam asta in tandem cu partea de chitara solo. Dupa vreo luna de acorduri, am decis sa o las mai usor cu acordurile. Am inceput sa invat Ten Words si Starry Night de Joe Satriani pe care am reusit sa le invat destul de bine si de repede. Dar ceva lipsea. Lipsea o chitara electrica. Si uite ca intr-o zi de februarie m-am hotarat sa imi cumpar una. Stransesem peste 200 RON si mi-am rugat parintii sa ma mai sponsorizeze cu 250 RON sa imi cumpar "aleasa". "Aleasa" a fost o Aria STG-003, un model Stratocaster, foarte intalnit, cu trei doze single coil, un tremolo standard cu 6 suruburi si cam atat. Are o textura sunburst si pickguard alb. I-am inlaturat capacele de la doze, deoarece imi placea mai mult ca dozele sa fie negre. Si asa am cantat eu folosind Amplitube 3 aproape un an intreg pana in Decembrie 2011, cand a trebuit sa sustin o mica reprezentatie la un bal organizat de liceul meu. Am incercat sa imi construiesc unul, dar fara rezultate exceptionale. Asa ca am decis sa imi cumpar un  Behringer GM108 de 15 W. L-am ales pentru ca are V-Tone True Analog Modeling Preamplifier, un mic modul 100% analogic ce simuleaza oarecum sunetele a trei tipuri de amplificatoare (Fender Tweed, Marshall si Messa Boogie), trei canale (Clean, High Gain si Hot) si trei simulatoare de cabinete (U.S open back  U.K closed back si Flat, un model special creat pentru acest amplificator). Sunt de asemenea foarte multumit de el, in camera mea insa nu il pot folosi cu volumul dat mai sus de 2, dar nu este o problema.
      Lasand echipamentul acum, spuneam mai sus ca am improvizat solo-urile. Pentru a improviza trebuie sa stii gama in care este cantata melodia. Si asa m-am lovit de pentatonica. Pentatonica este o gama in care se canta aproape orice melodie rock, blues, etc. Nu este foarte grea (spun eu acum dupa ce o stiu de peste un an) si poate fi usor invatata. Am sa pun aici o diagrama cu aceasta gama. Mi-a luat 1,2, chiar 3 luni sa o stapanesc cat de cat bine, dar dupa ce am invatat-o bine, am simtit ca era ceva in plus in chitara si in mainile mele. Intr-adevar puteam acum sa cant ce imi venea in minte fara sa sune ca un pian calcat de elefanti. Si acum vine o amintire mai putin placuta.
      In iulie si august 2011 nu am mai cantat deloc la chitara. Chiar regret ca am facut asta, pentru ca acum puteam sti si mai multe lucruri. Motivele sunt unele personale si nu le pot face publice, dar oricum nu conteaza. Important e ca mi-am dat seama intr-un final ce greseala fac. De atunci nu a mai trecut o zi in care sa nu cant macar 1 ora la chitara.