Pasi importanti inainte

     Dupa cum sugereaza si titlul postarii, am facut ceva pasi destul de mari in spre realizarea mea ca chitarist. Pe langa faptul ca am inceput sa invat gama Major, care ma ajuta in improvizatiile si in solourile rapide foarte mult, sunt intr-o trupa. Partea proasta este ca trebuie sa astept un an sa ma duc la facultate pot incepe repetitiile, deoarece colegii de trupa sunt din Bucuresti si imi este foarte greu acum sa ajung la ei regulat. Poate in vara asta sa pot ajunge macar de trei-patru ori pe la Bucuresti, si atunci mai mult sa pierdem timpul prin "marele oras". Momentan suntem doar doi chitaristi si un vocalist. Ah? Cine sunt? Vocalistul este vocalista defapt, Sanziana Niculae. S-ar putea ca multi dintre voi sa fi auzit de ea. Am fost colegi de clasa in gimnaziu si am pastrat legatura. Celalalt chitarist (tot o chitarista defapt) este Ana-Maria Bibescu, o colega de liceu de-a Sanzienei cu care m-am cunoscut la majoratul acesteia (Sanziana). Nu zic nu, posibil sa fi auzit si de ea. Si cum se gandeau ele sa faca o trupa, am zis ca ar fi sansa mea si am intrebat daca pot sa fac si eu parte din aceasta trupa. Spre uimirea si bucuria mea, am fost acceptat.

Prima mea melodie

Se pare ca a venit timpul sa compun si eu o melodie. Si asta am si facut. De luni, 21 mai, tot incerc acorduri si riffuri care s-ar potrivi cu ce vreau eu (desi nici eu nu stiam ce vreau) si astazi am ajuns la un compromis. Am ramas pe acordurile A, C si D ca acorduri de fundal cu mici variatii pe chitara lead (C se transforma in Cadd9 etc. ). Tobele au fost cel mai greu de realizat. Am incercat sa le fac folosind Fruity Loops, dar nu stiu sa il folosesc prea bine asa ca nu am stiut sa fac decat o mica portiune de 2 secunde cu tobe pe care a trebuit mai apoi sa o multiplic pe tot parcursul melodiei in Audacity. Inainte imi parea greu, dar acum nu m-as mai opri din compus. Si asta o sa si fac, o sa continui sa compun melodii. Cine stie..poate ma observa cineva si pe mine..

Perioada coverelor

    Dupa ce m-am asigurat ca pot tine o melodie de la cap pana la coada mi-am zis ca ar fi frumos sa fac un cover. Era prin decembrie 2011, tocmai invatasem Crying de Joe Satriani si am decis ca aceasta va fi melodia pe care voi face primul cover. Ce-i drept, a iesit prost, chiar foarte prost. Dar nu am fost descurajat si cei care au vizualizat videoclipul au fost chiar foarte indulgenti cu mine. Sunetul a fost destul de prost, foloseam Amplitube 3 deoarece nu aveam amplificator la momentul acela. Pana si camera video m-a tradat, s-a inregistrat intrerupt si videoclipul avea calitate foarte proasta (am incercat sa ascund lucrul asta facand imaginea alb-negru dar nu a fost foarte reusita incercarea mea).
    A urmat un cover facut dupa melodia Shine on you crazy diamond de Pink Floyd. Nici acela nu a iesit foarte bine deoarece a fost greu sa ma sincronizez cu fundalul pe partea de intro. Dupa ce au inceput sa cante tobele mi-a fost mai usor. Nu exista filmare deoarece bateria la camera video m-a lasat exact in minutul 2. Un pas inainte as putea spune, comparat cu Crying a fost mai bun.
    Tot in decembrie am avut si prima reprezentatie live, la un bal la mine la liceu. Am cantat impreuna cu un coleg melodia Shine on you crazy diamond, el cantand la clape. Am repetat foarte mult si munca noastra a dat roade, melodia a iesit aproape perfect, cu mici greseli, dar bine. Si chiar daca am fost amandoi foarte tensiotati pe scena, cei care au urmarit au spus ca paream relaxati, ca si cum nu am fi avut public in fata noastra.
     Tot mergand inainte in timp a urmat o perioada destul de activa, ianuarie-aprilie 2012, cand am facut 6 coveruri. In ordine :Ten words, Starry Night, Out of the sunrise, Revelation, A train of angels si Lights of heaven, toate de Joe Satriani (da, este idolul si modelul meu cum poate am mai mentionat). La fiecare melodie am folosit pedale diferite. Nu am nicio melodie in care sa folosesc aceleasi pedale, deoarece experimentam foarte mult si incercam sa imi gasesc sunetul potrivit. Acum se pare ca m-am fixat pe un sunet destul de bogat si plin, dar il modific putin aproape zilnic.
    Doua evenimente recente au fost reprezentatiile de pe 13 si 17 mai 2012. Am cantat alaturi de un prieten, prima data 3 melodii, Amintiri cu haiducii, Rocking in the free world si o improvizatie pe un jam track gasit pe youtube. Nu ne-a iesit bine deloc dar macar ne-am distrat. Cel de pe 17 a fost ceva mai lung , am cantat Vara asta, Vis pierdut, Wish you were here (melodie dupa care am promis ca nu mai cant in viata mea vocal sau macar pana imi mai antrenez vocea putin) si o tenvativa de Vinovatii fara vina la care ne-am incurcat si a trebuit sa renuntam la ea. Nu a iesit prea bine dar poate si din cauza ca timpul in care am putut repeta a fost foarte scurt, o zi mai exact. La final ne-am mai salvat imaginea cu Revelation de Joe Satriani. Oricum era sa imi pierd viitorul coleg de trupa, deoarece a vrut sa se lase de chitara si de muzica. Dar este bine ca s-a razgandit si vrea sa invete mai bine sa cante.
     Cam astea sunt toate cantarile mele, pe langa 2-3 dati, cand am avut ocazia sa imi scot chitara afara intrun loc mai ferit de lume (ca de...se strange poporul cand canta cineva la un instrument, mai mult sa ma puna sa cant manele decat sa asculte <bineinteles ca nu am cantat asa ceva>) si in acele dati a fost chiar frumos si cu siguranta o sa imi mai scot acustica de la naftalina pentru alte iesiri de acest gen.




Keep on rocking!

Inceputuri

    Cum spuneam si mai devreme, primele melodii pe care am incercat sa le invat au fost de Joe Satriani, dar am realizat, putin cam prea tarziu, ca trebuie mai intai sa invat lucrurile de baza. Un lucru la care insa nu am putut rezista a fost solo-ul din melodia Californication de Red Hot Chilli Peppers. E primul (si singurul) solo pe care l-am invatat. Am spus singurul pentru ca improvizez solourile, mi se pare mult mai usor si mai interesant, sa spun asa. Am invatat solo-ul asta pe acustica mea si am continuat sa il cant mult timp de atunci. Acum nu cred ca il mai stiu dar daca as citi din nou tabulatura probabil mi l-as reaminti. Deci am inceput sa invat acordurile pana la urma. Cum deja incepuse sa mi se intareasca pielea pe varfurile degetelor, mi-a fost mult mai usor sa formez un acord, fara sa ma plang de discomfort sau durere. Incet incet am invatat acordurile de baza, am facut progresii, dar invatam asta in tandem cu partea de chitara solo. Dupa vreo luna de acorduri, am decis sa o las mai usor cu acordurile. Am inceput sa invat Ten Words si Starry Night de Joe Satriani pe care am reusit sa le invat destul de bine si de repede. Dar ceva lipsea. Lipsea o chitara electrica. Si uite ca intr-o zi de februarie m-am hotarat sa imi cumpar una. Stransesem peste 200 RON si mi-am rugat parintii sa ma mai sponsorizeze cu 250 RON sa imi cumpar "aleasa". "Aleasa" a fost o Aria STG-003, un model Stratocaster, foarte intalnit, cu trei doze single coil, un tremolo standard cu 6 suruburi si cam atat. Are o textura sunburst si pickguard alb. I-am inlaturat capacele de la doze, deoarece imi placea mai mult ca dozele sa fie negre. Si asa am cantat eu folosind Amplitube 3 aproape un an intreg pana in Decembrie 2011, cand a trebuit sa sustin o mica reprezentatie la un bal organizat de liceul meu. Am incercat sa imi construiesc unul, dar fara rezultate exceptionale. Asa ca am decis sa imi cumpar un  Behringer GM108 de 15 W. L-am ales pentru ca are V-Tone True Analog Modeling Preamplifier, un mic modul 100% analogic ce simuleaza oarecum sunetele a trei tipuri de amplificatoare (Fender Tweed, Marshall si Messa Boogie), trei canale (Clean, High Gain si Hot) si trei simulatoare de cabinete (U.S open back  U.K closed back si Flat, un model special creat pentru acest amplificator). Sunt de asemenea foarte multumit de el, in camera mea insa nu il pot folosi cu volumul dat mai sus de 2, dar nu este o problema.
      Lasand echipamentul acum, spuneam mai sus ca am improvizat solo-urile. Pentru a improviza trebuie sa stii gama in care este cantata melodia. Si asa m-am lovit de pentatonica. Pentatonica este o gama in care se canta aproape orice melodie rock, blues, etc. Nu este foarte grea (spun eu acum dupa ce o stiu de peste un an) si poate fi usor invatata. Am sa pun aici o diagrama cu aceasta gama. Mi-a luat 1,2, chiar 3 luni sa o stapanesc cat de cat bine, dar dupa ce am invatat-o bine, am simtit ca era ceva in plus in chitara si in mainile mele. Intr-adevar puteam acum sa cant ce imi venea in minte fara sa sune ca un pian calcat de elefanti. Si acum vine o amintire mai putin placuta.
      In iulie si august 2011 nu am mai cantat deloc la chitara. Chiar regret ca am facut asta, pentru ca acum puteam sti si mai multe lucruri. Motivele sunt unele personale si nu le pot face publice, dar oricum nu conteaza. Important e ca mi-am dat seama intr-un final ce greseala fac. De atunci nu a mai trecut o zi in care sa nu cant macar 1 ora la chitara.

Echipament

   Echipamentul de inceput nu trebuie sa fie neaparat profesional sau scump. O chitara acustica pentru a invata lucrurile de baza este foarte buna pentru ca veti afla daca vreti sa continuati sa cantati la chitara, iar daca o sa continuati, va puteti cumpara peste 3 sau 4 luni o chitara mai buna. Daca vreti sa cantati folk sau rock acustic, puteti pastra chitara initiala sau va puteti cumpara o acustica mai buna. Daca vreti sa cantati blues,rock,metal,etc. veti vrea sa va cumparati o chitara electrica, si cred ca oricine are o chitara acustica isi doreste una electrica. Chiar daca aparentele ar da de inteles ca o chitara electrica este foarte scumpa, nu este asa. O chitara electrica pentru incepatori poate costa sub 1000 RON. Stiu, veti spune :"500 RON nu este un pret chiar mic".Da, asa este. Dar comparativ cu chitarele pe care le folosesc profesionistii, acestea au pret foarte mic. Sa ii dau exemplu pe Joe Satriani si Steve Vai, chitarele pe care le foloseste ei costa aproximativ 10.000 RON. Exista si pachete chitara+amplificator dar nu va recomand sa cumparati deoarece amplificatoarele de set suna foarte rau. Puteti folosi Amplitube, un software ce simuleaza amplificatoare si efecte, iar chitara o conectati prin mufa jack de microfon sau line-in (la cele mai multe PC-uri, Line-in este mufa albastra iar microfonul este mufa roz), iar mai tarziu, dupa ce strangeti bani, va puteti cumpara amplificator si pedale de efecte. Intr-un final, cu putin efort, va veti putea crea propriul vostru sunet.
      Eu momentan detin o Aria STG-003, un procesor de efecte Behringer X V-amp, o pedala de overdrive/distorsie Behringer OD300 si un amplificator de 15W Behringer GM108. Chiar daca sunt niste echipamente relativ ieftine, sunt foarte multumit de sunetul lor.

Scurta introducere

    Sunetul unei chitare ii calmeaza pe foarte multi oameni si ii face sa se relaxeze. Dar daca am vrea totusi sa ii calmam si noi pe altii? Asta inseamna ca trebuie sa invatam sa cantam la chitara. Nu este foarte greu si daca aveti vointa sigur o sa reusiti, mai mult sau mai putin usor, sa cantati la acest instrument. Si eu sunt un chitarist amator, cant din Decembrie 2010 si as vrea sa impart cu voi cate ceva din ce am invatat si ce am patit.

    Mai intai sa va spun doua-trei lucruri despre cum am ajuns eu sa cant. Era o zi de decembrie si pierdeam vremea pe Youtube cautand ceva muzica. La un moment dat am gasit o melodie care mi s-a parut interesanta inca de cand am citit titlul. Melodia se numea Musterion, cantata de Joe Satriani. Am zis totusi sa o ascult, chiar daca la momentul acela nu ascultam nimic in afara de Red Hot Chilli Peppers. Nu m-am gandit ca o sa aiba un asemenea impact asupra mea. De cand am auzit primele note de chitara mi s-a zbarlit parul, lucru ce mi se intampla doar daca ascult ceva foarte frumos sau emotionant. Am ascultat-o pana la capat si apoi de inca vreo cateva zeci de ori. Nu puteam sa ma opresc din ascultat. Intr-un final am decis sa mai caut melodii de la acest Satriani, sau Satch dupa cum i se mai spune. Cu cat ascultam mai multe melodii, cu atat Red Hot Chilli Peppers mi se pareau din ce in ce mai neinteresanti. Out of the sunrise, Flying in a blue dream, Ghosts, I just wanna rock, melodiile astea mi se pareau facute de o fiinta care a depasit cu mult standardele pe care le stiam eu in chitara. Apoi mi-am spus: De ce sa nu ma apuc si eu de chitara si sa invat sa cant ca omul asta? In fond, ce am de pierdut? Si asa am luat chitara tatalui meu, o chitara acustica Reghin de prin anii '70, un pachet de corzi si am inceput sa caut diverse lectii pe internet. La inceput acordurile mi se pareau o durere si m-am gandit sa le las pentru mai tarziu. Am cautat pe net Light Years Away, tot de Joe Satriani si am dat peste o lectie ce te invata sa canti intro-ul de la aceasta melodie. Mi s-a parut extraordinar ca am invatat-o foarte usor si suna foarte bine. In ziua aceea m-am hotarat sa continui sa invat si pana astazi nu mi-am pierdut daruirea si vointa.

      Chiar daca la inceput unele lucruri par foarte greu de retinut sau inteles, cu timpul totul se va lumina.